Mary's Blog

cam asta fac de vreo doua luni bune….jobbing!!! aplic la joburi, ma duc la interviuri pe niste calduri insuportabile….si nu ma duc singura pentru ca, fiind mutata de foarte putin timp in Bucuresti, nu cunosc orasul si mi-e un pic frica sa ma aventurez singura, asa ca ma insoteste de fiecare data prietenul meu.
am fost avertizata inca de la inceput sa nu ma entuziasmez foarte tare la fiecare telefon primit la finalul caruia se stabilea un interviu si nici sa nu imi fac sperante la un salariu foarte mare…zis si facut! aplicatiile au inceput sa fie depuse, multe la numar, nu ca in iasi unde saptamani intregi nu depuneam nici un cv pentru ca nu erau joburi, telefonul a inceput sa sune, salariile, asta in cazul in care mi se comunicau prin telefon, erau acceptabile pentru posturile cu pricina….toate bune si frumoase…are balta peste mi-am zis…
intr-o zi (cu soare si cu cer senin, ca numai asa e de vreo luna) suna telefonul, sa fi fost vreun 4 dupa-amiaza, o domnisoara foarte draguta ma intreaba daca mai sunt interesata de postul de receptionera hotel. Ii spun ca da, mai sunt interesata si stabilim sa ne vedem a doua zi la pranz la sediul hotelului pentru a discuta… inchid telefonul si caut pe goagal hotelul cu pricina: hotel de 4 stele situat pe calea victoriei!!! bingo am zis, trebuie sa fie un super job si am asteptat cu speranta in suflet sa se faca dimineata…

dimineata a venit, m-am trezit pe jumatate adormita:)) , puiul meu a continuat sa doarma cat timp eu mi-am facut menadrele prin baie (ce-as mai fi dormit si eu vreo jumatate de ora, dar nu era timp, trebuia sa fiu fresh si cum altfel decat printr-un dush sanatos si un machiaj nu foarte strident). ne-am baut cafeaua, insotita de doua tigari bineinteles si am pornit la drum… era din ce in ce mai cald, vant deloc, nici macar o adiere, cer curat ca lacrima si un soare care ardea ca focul iadului…

am ajuns! dupa cateva fumuri rapide, doua pupicuri si un te iubesc am hotarat sa intru… la intrare m-a intampinat o domnisoara foarte draguta, m-a invitat sa iau loc pana cand dra. manager va putea sa ma vada. dupa vreo 5 minute apare managerul, o dra. foarte draguta (frumoasa chiar daca stau bine sa ma gandesc), facem cunostinta si mergem sa ne asezam la un din mesele din restaurantul hotelului.

am discutat despre cv-ul meu, despre mine in general, atat in romana cat si in engleza, mi-a povestit despre hotel, despre activitatea de receptionera, despre program (I: 8-20, II: 20-8, III- liber, IV- liber) si evident despre salariu. programul nu m-a surprins, ma asteptam la lucru in ture de noapte, in schimb salariul m-a cam lasat cu gura cascata, mic, foarte mic avand in vedere caq vorbim de un hotel de 4 stele!!! (va las pe voi sa il ghiciti…) am zis ca e ok salariul, ca doar nu era sa ii sar in cap femeii sa ii zic ca e …cu vaca…. si am stabilit sa ne vedem saptamana urmatoare pentru o zi de proba….zi care nu s-a mai intamplat (bla bla bla)…

am plecat de acolo cu zambetul pe buze dar cu moralul sub nivelul marii…. Gooblin a ramas si el socat de enormitatea salariului si am plecat spre casa cu speranta ca o sa para ceva mai bun…

ajunsi acasa intram pe un site cu anunturi in cautarea de joburi si ramanem socati sa gasim un anunt pentru postul de vanzatoare magazin alimentar cu un salariu mai mare decat cel pentru postul de receptionera )

i’m still speechless dar increzatoare ca voi gasi cat de curand un job bun cu un salariu acceptabil…
wish me luck!!!

Mutandu-ma in Bucuresti ceva mai nou am intrat la vestitul McDonalds la recomandarea cuiva sa incerc minunata lor salata de pui..nu, nu fac reclama….nu imi place sa mananc la ei…in fine…ajung la casa si din nefericire dau de un..personaj tanar, bubonic, nou in ale meseriei de McDonlad-ist…stiti voi..genul de om care recomanda cu toata caldura ( ce prostie ) toate, dar absolut toate produsele lor. Tinand cont ca vroiam sa cumpar doar salata aud: – Da’ placintica nu doriti?..imi revin din…placintica si il intreb amabila ce anume sa doresc..baiatu sau cosurile lui imi recomanda iar minunata lor “placintica” cu diferite umpluturi….deja ma bufneste rasul..auzi la el..placintica…ha!!! Revin iar cu rugamintea sa imi serveasca doar, atentie DOAR salata, dar el nu…Batman-Batman…e musai sa iau si o placintica…neputand sa ies din incurcatura aud vocea prietenului meu…De prune ai?…Baiatului i se sparg 3 cosuri dintr-un foc, inghite in sec, se uita in stanga-dreapta si raspunde sugrumat: Nuuuu!!!! La care spun: Atunci pacat, da-mi doar salata. Chiar imi era pofta de o placintica cu prune….
E de inteles ca de fiecare data cand mergem la McDonalds intrebam intai daca au “placintica” cu prune…

Intrati si voi si povestiti momentul care v-a schimbat gustul unei zile iar Jacobs va premiaza

PUPA-Ma!!!!

asa se numeste povestea mea…
era o dimineata calduroasa de iunie, 19 iunie mai exact, eu si el abia ne cunoscusem face to face si am mers la o cafea la o terasa, in iasi. cafeaua nu era extraordinara dar compania, desi ne “cunoscusem” de abia cateva minute, era extraordinar de placuta. erau primele ore ale diminetii, oamenii abia facusera ochisori dar noi nu ne puteam dezlipi ochii unul de pe celalalt… ne sorbeam din priviri si ici colo ne scapa cate un sarut….
vis-a-vis de terasa era o sucursala a unei banci, in fata careia o puzderie de pensionari asteptau ora deschiderii pentru a-si primi pensiile cand deodata aud incet :
“pupa-ma…”
m-am facut ca nu aud si am intrebat
“poftim?”
“pupa-ma!” a venit si raspunsul la fel de silentios ca prima data…
“trebuie sa zici mai tare….daca nu nu te pup!”
“o sa tip asa de tare ca o sa trezesc toata lumea de la blocurile din jur!!”
“n-ai curaj!!”
si a tipat tare…PUPA-MA!!!….saracii pensionari s-au speriat si s-au intors in directia noastra, chelneritele s-au uitat si ele mirate si au inceput sa rada… eu l-am pupat ca sa nu mai tipe si cafeaua a inceput sa aiba un alt gust… acelasi gust pe care il are de doua luni incoace…delicios si intens!

Lawyers should never ask a Mississippi grandma a question if they aren’t prepared for the answer.

In a trial, a Southern small-town prosecuting attorney called his first witness, a grandmotherly, elderly woman to the stand. He approached her and asked, ‘Mrs. Jones, do you know me?’

She responded, ‘Why, yes, I do know you, Mr. Williams. I’ve known you since you were a boy, and frankly, you’ve been a big disappointment to me. You lie, you cheat on your wife, and you manipulate people and talk about them behind their backs. You think you’re a big shot when you haven’t the brains to realize you’ll never amount to anything more than a two-bit paper pusher. Yes, I know you.’

The lawyer was stunned. Not knowing what else to do, he pointed across the room and asked, ‘Mrs. Jones, do you know the defense attorney?’

She again replied, ‘ Why yes, I do. I’ve known Mr. Bradley since he was a youngster, too. He’s lazy, bigoted, and he has a drinking problem. He can’t build a normal relationship with anyone, and his law practice is one of the worst in the entire state. Not to mention he cheated on his wife with three different women. One of them was your wife. Yes, I know him.’

The defense attorney nearly died.

The judge asked both counselors to approach the bench and, in a very quiet voice, said, ‘If either of you idiots asks her if she knows me, I’ll send you both to the electric chair.’